Nu este neaparat nevoie sa ne gandim la demon ca la un spirit al raului, prezent in mentalitatea crestina, ci trebuie sa luam seama de asa zisul drum pe care acest spirit l-a parcurs, cel putin din prisma teologiei. Exista atatea interpretari, incat ne este aproape imposibil sa stabilim care anume este provenienta acestui spirit, numit sugestiv demon.
In mentalitatea populara, demonul apare in ipostaze diferite si daca facem apel la folclor, vom spune ca originea este aproape aceeasi, intrucat, in mare parte, acest spirit al raului s-a transpus in folclor prin intermediul gandirii crestine. Cu alte cuvinte, folclorul a developat, sau mai simplu spus, a preluat imaginea demonului si a transpus-o in descantece specifice, texte literare si chiar in basme. Oricum, prezenta este explicabila: atat timp cat exista Bine, va exista si Raul, aceste doua parti luptandu-se, cel putin in sfera spirituala a unui individ, pentru suprematie. De pilda, evreii considera demonul, ori diavolul ca fiind un inger.
Stim bine ca in iudaism, se spune ca ingerii urmeaza intocmai poruncile lui Dumnezeu. Insa ne-ar vrea Dumnezeu raul? Nicidecum. Despre demon se spune ca este pus de Dumnezeu sa testeze oamenii. Chiar si asa, in crestinism, provenienta diavolului este foarte bine delimitata. Acesta a fost un inger care a pus la indoiala puterea Domnului si, bineinteles, si-a dorit sa fie mai puternic ca El.
De pilda, demonul este asemanat cu un sarpe, facandu-se, desigur, referire la Geneza. Mai simplu decat atat, sarpele care este demonul este si cel care i-a ispitit pe Adam si Eva. In orice caz, interpretarile sunt multe si, daca ne dorim sa pastram o pozitie obiectiva, ne va fi absolut imposibil sa stabilim cu exactitate ce reprezinta acesta in mentalitatea oamenilor. Stim, de pilda, ca reprezinta Raul, insa fiecare individ aseamana demonul cu o entitate sau nu, care nu il ispiteste sa faca rau, ci ii face rau pur si simplu.
Cu alte cuvinte, este vorba aici despre neacceptarea pacatului, asa cum stiu toti crestinii si nu numai, adica oamenii nu se caiesc pentru pacatele pe care le-au savarsit. Iesind din aceasta sfera, vom face apel la mentalitatea moderna care s-a conturat incepand cu secolul XX, in ceea ce priveste interpretarea acestui spirit al raului. Spre exemplu, diavolul sau demonul este vazut ca fiind Satana. Exista si o religie care premareste aceasta entitate a raului, si-anume satanismul, care, dupa cum stim, se vrea mai degraba o religie, decat o forma de protest.
Chiar si asa, atat promoterii acestei asa zise religii, cat si adeptii de toate nationalitatile, varstele etc. nu au fost si nu sunt persoane rationale. Bineinteles, nu se poate generaliza, desi exemplele dovedesc exact contrariul, si-anume pun in lumina fapte ingrozitoare ale acestor adepti ai satantismului. Si aici, nu ne referim neaparat la fapte ingrozitoare facute asupra lor, ci asupra celorlalti, care, mai mult decat atat, nici macar nu impartaseau aceeasi religie.
In sfarsit, demonul este ba spiritul raului, ba cel care ii poate conduce pe oameni spre o viata mai buna si mai frumoasa, in ciuda faptului ca acest drum este guvernat de vicii, crime si alte acte, care, in niciun, nu caracterizeaza omul. In acest sens, nu este nevoie sa facem apel la Biblie sau la folclor pentru a stabili cu exactitate care sunt trasaturile definitorii ale unui om, ori, cel putin, care ar trebui sa fie. Pe de alta parte, daca ne vom gandi la cealalta extrema, si-anume la cea a crestinismului acestui secol, vom spune ca demonul este vazut mai degraba ca o metafora a pacatului, a Raului. Atat timp cat va exista Binele, si Raul va fi prezent, cumva ca o replica a celui dintai.
E drept ca in unele civilizatii, acest dualism despre care vorbim nu este recunoscut. De fapt, se recunoaste existenta Binelui si a Raului, insa nu se face referire la un dualism complementar. In orice caz, crestinii stiu ca cel mai de temut demon este Lucifer, exact ingerul care s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu. Aceasta gandire poate duce, inevitabil, la imaginea omului care pacatuieste si incalca, fara macar sa se caiasca in vreun fel, Cuvantul lui Dumnezeu.
In societatea moderna, care se vrea rationala, inca mai apare ideea conform careia ar exista persoane care apeleaza la ajutorul demonului. In folclor, sunt numite vrajitoare. Acestea practica ori magia neagra, ori magia alba. In primul caz, vrajitoarea ii cere ajutorul diavolului, adica isi doreste sa duca la un bun final o dorinta, chiar daca aceasta ii pune in pericol, cel putin simbolic, viata altui om.
Tot aici, trebuie sa amintim paganii care idolatrizeaza zei, in alte civilizatii, acestia fiind recunscuti ca demoni. Pe de alta parte, musulmanii vad demonii ca entitati care nu au nicio alta putere decat sa inseminteze indoiala ori dorinta de a face rau in sufletele barbatilor si ale femeilor. In fine, demonul este, dupa cum vedem, interpretat in diferite moduri. Atat folclorul, care l-a preluat, cat si religiile au diferite interpretari, chiar daca este ilustrat cam in toate mentalitatile ca fiind un spirit al raului.
