Despre Traditia evreiasca

Traditia evreiasca arata ca evreii sunt descendentii neamului care ii are printre stramosi pe patriarhul biblic Iacob, fiul lui Isaac. Esentiala pentru evrei este credinta intr-un singur Dumnezeu, care a facut cu Avraam un pact si l-a reinnoit cu Isaac, fiul lui Avraam, apoi cu Iacob. Principala clauza a acestui legamant era sa faca din descendentii lui Iacob un popor numeros si sa dea acestui popor tara Caanan, cu conditia ca poporul lui Israel sa respecte Legea (Tora), ansamblul de reguli ce decurg din legamantul de pe muntele Sinai. Tora constituie un cod elaborat, ce cuprinde o intreaga serie de legislatii familiale, socio-economice, politice, culturale.

Etnia evreiasca ii include astazi atat pe „evreii practicanti”, cei care respecta traditia evreiasca, legile biblice si rabinice, cat si pe evreii nepracticanti sau practicanti in parte ai cultului si cei care se considera evrei in sensul cultural sau national – fiind denumiti „evrei laici”.

Evreii religiosi moderni imbina modernitatea si practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-zisi traditionalisti, frecventi in comunitatile evreilor israelieni originari din Orient, dar si intre urmasii evreilor askenazi proveniti din estul si centrul Europei, sunt atasati traditiei ortodoxe – de exemplu, frecventeaza sinagogile mai ales sambata si de sarbatori, respecta alimentatia rituala, dar nu respecta cu strictete toate prescriptiile religiei (de pilda, sambata si de sarbatori circula cu automobilele, scriu, se joaca).

Familia in traditia evreiasca

Religia evreilor este, de fapt, “o organizare sociala si politica imbracata in forma religiei.” Intr-adevar, multe dintre regulile convietuirii si formele de organizare sociala, printre care si familia, deriva din legi religioase.

Traditia evreiasca spune ca alegerea partenerilor de viata se realizeaza in mod endogam (adica din cadrul aceleiasi comunitati) si in mod homogam (din aceeasi arie geografica si de aceeasi conditie sociala). Pentru combaterea idolatriei, Legea veche interzicea israelitilor sa-si ia sotii dintre popoarele pagane (Iesire 34, 15-16). De asemenea, pana de curand, nu se permiteau casatorii cu adeptii altor culte, decat prin convertirea partenerilor de viata la iudaism.

Evreii casatoriti cu straini erau de mult exclusi din comunitate. Insa, odata cu modernizarea, multi evrei au incheiat casatorii mixte, partenerul convertindu-se la iudaism. In anii ‘70, in Marea Britanie un sondaj a aratat totusi ca 63,9% dintre parinti impun copiilor casatoriile in cadrul comunitatii evreiesti, alti 25%, preferandu-le. Doar 16% nu aveau rezerve fata de o casatorie mixta.

Traditia evreiasca privitoare la nunti cuprinde o varietate de ritualuri si practici ce arata importanta uniunii conjugale. “Un barbat fara femeie este un barbat fara bucurie, fara binecuvantari, fara fericire” (Talmud). In Biblie, casatoria este considerata o obligatie, dar si o fericire (2:24):  “un barbat sa-si lase mama si tata, si sa se lipeasca de nevasta sa, ca ei sa devina aceeasi carne”. O casnicie este organizata dupa unele reguli de buna convietuire, cum ar fi : necesitatea existentei unei iubiri reciproce, obligatia cuplului de a comunica, de a-si oferi cadouri, de a-si oferi placere reciproca, legile care organizeaza sarbatorile comanda barbatului sa cumpere haine noi sotiei sale, s.a.m.d.

Kabbalat  Panim este o traditie ce presupune ca in saptamana dinaintea nuntii cei doi nu se vad pana la inceperea ceremonialului respectiv. In aceasta perioada, mirele si mireasa organizeaza cate o petrecere doar cu prietenii apropiati. Ceremonialul cununiei are loc sub “Chupah” – un baldachin boltit, ca un simbol al noului camin intemeiat si impartit de catre nou-formatul cuplu.

Dupa traditia evreiasca, parintii erau cei care cautau sotii fiului lor (Facere 38, 6; 21, 21). Conform legilor, mirele isi asuma anumite responsabilitati care sunt detaliate in Ketubah. Principalele sale responsabilitati sunt cele de a asigura hrana, protectie si imbracaminte pentru sotia sa si de a-i oferi afectivitate. Drepturile sotiei sunt atat de importante, incat casatoria nu este valabila pana cand documentul Ketubah nu este semnat. Ketubah este inmanat miresei care il va pastra. In acest document, mirele promite sa intretina sotia financiar in timpul casniciei, dar si in caz de divort si deces.

O alta traditie este spargerea paharului: un pahar este asezat jos, iar mirele il sparge cu piciorul. Actul aduce aminte de tristetea intregului popor evreu la distrugerea Templului din Ierusalim si identifica cuplul cu destinul spiritual al poporului evreu.Aceasta marcheaza sfarsitul ceremoniei. Apoi incepe distractia, se canta si se danseaza.

Potrivit traditiei evreiesti, fiecare barbat si femeie trebuie sa aduca pe lume macar doi copii, iar daca nu pot concepe ei insisi, vor trebui sa adopte: “ Sanctitatea casniciei nu sta in reproducere. Sta in legatura dintre sot, sotie si copiii doriti de acestia si iubiti.” (Rabbi Morris Kertzer, What is a Jew?) In familia evreilor, copiii erau considerati ca o binecuvantare a lui Dumnezeu, o familie numeroasa era un dar divin (Levitic 26,9; Deuteronom 7, 14), iar cea fara urmasi era o pedeapsa. (Levitic 20,21) Un numar mare de copii de parte barbateasca era un semn deosebit al binecuvantarii divine (Facere 29, 31). In secolul XIX, evreii constituiau una dintre cele mai fertile populatii, familii cu opt sau mai multi copii constituind un fapt obisnuit.

Familia evreiasca inca constituie un model de stabilitate, lucru reflectat in popularizarea culturii ebraice, in diverse glume, aluzii aparute in filme, reviste. De exemplu :

Iacob care locuieste la Tel Aviv ii telefoneaza fiului sau Samuel care a emigrat la New York si-i spune :- Regret ca-ti stric ziua, dar trebuie sa-ti spun ca eu si maica-ta suntem pe cale sa divortam. 45 de ani de suferinta sunt de ajuns.- Tata, cum poti sa spui asta??? Si chiar acum, inainte de sarbatori! striga fiul sau.- Nu mai pot s-o vad in fata ochilor, raspunde tatal, ne-am plictisit unul de celalalt, si sunt satul de toata povestea asta, asa ca  fa-mi un serviciu si sun-o pe sora-ta Anna la Chicago. Si inchide rapid telefonul. Disperat, fiul o suna pe sora-sa care ramane masca.- Cum vor sa divorteze? La varsta lor?!? Am eu grija de asta. Si-l suna direct pe tatal ei si-i spune:- N-o sa divortati!. Nu faceti nimic pana cand eu si frate-meu venim la voi. M-ai inteles? NIMIC! Si trinteste telefonul.Tatal inchide, si se intoarce spre sotia lui spunandu-i:- Totul e foarte bine Rebecca, copiii vin sa-si petreaca sarbatorile cu noi si in plus o sa-si plateasca singuri biletele de avion…

Aceasta este doar o gluma, dar prezinta concis si clar credinta conform careia familia evreiasca are ca valori stabilitatea, solidaritatea si respectul pentru sarbatorile sfinte si nu in ultimul rand, spiritul econom…