Daca vom face apel la traditie, vom spune ca fantomele sunt spiritele sau sufletele celor plecati dintre cei vii, care pot aparea intr-o forma vizibila sau nu, existand intotdeauna un scop al aparitiilor, de regula acesta putand fi reprezentat de dorinta decedatului de a rezolva un aspect pe care nu a apucat sa-l finalizeze de-a lungul vietii. Este posibil, chiar, sa putem vorbi de o razbunare, ori de faptul ca sufletul nu isi poate gasi odihna vesnica.
Exista, insa, numeroase teorii, care nu se rezuma doar la scopul acestor aparitii, ci si la provenienta, motiv sau material. De fapt, mare parte din teorii frizeaza ridicolul, sa nu mai spunem ca trec dincolo de limitele ratiunii si, desigur, dincolo de limitele inimaginabilului. Sunt oameni care au gasit de cuviinta sa creada in existenta fantomelor, insa ei sustin ca aceste spirite nu pot fi vazute cu ochiul liber, ci pot fi simtite. Nu ne vom referi la acest aspect, intrucat, sa spunem, exista numeroase asa zise dovezi care atesta existenta unor materii translucide, a unor spirite solitare ce bantuie locurile si oamenii asociati vietii de dinainte, celei vii. De pilda, acum mai bine de sute de ani, se faceau numeroase ritualuri primitive, menite sa inlature acele spirite rele ce apartineau unor persoane care au murit recent. Nu putem omite aici nici perioada principala a desfasurarii acestora, adica Evul Mediu.
Ceea ce e interesant ori, mai degraba, ilar este faptul ca astazi exista, poate, si mai multi oameni care sunt convinsi ca traiesc cu fantome in casa. Putini vor fi cei care vor recunoaste, insa la primul zgomot neobisnuit, dupa ce un membru al familiei a murit recent, trei persoane din cinci vor intra cel mai probabil in panica, ajungand sa-si poarte noptile cu lanterna sub perna. Noi, ceilalti, vom tinde sa credem ca motivul pentru care nu recunosc ca traiesc cu o fantoma in casa este teama din ce in ce mai acerba de a mai avea inca un membru inclus la intretinere.
Oricum, majoritatea dogmelor religioase sustin ca fantomele sunt spirite rele, chiar intruchipari ale demonilor, ce trebuie alungate din aceasta Lume. In sfarsit, ajungem astfel sa ne referim la cealalta parte, de aceasta data, vehiculata de fizica. Exista, dupa cum bine stiti, foarte multe fotografii sau alte dovezi, chiar si din perioadele cand arta fotografica era abia in stare embrionara. S-a explicat ca blitz-ul, odata lansat in semiintuneric sau intuneric, lumineaza corpurile care se afla in cadru. De cele mai multe ori, intensitatea blitz-ului variaza, in functie de anumiti factori, insa nu acest aspect ne intereseaza acum, ci, mai mult, trebuie sa stim care este explicatia pentru care asa zisele fantome apar in atatea fotografii.
Inainte de toate, mentionam ca si explicatiile variaza, culmea, acestea fiind mai instabile din acest punct de vedere, chiar si mai mult ca blitz-ul. In fine, revenind, va amintim ca acum nu foarte mult timp au fost date publicitatii peste 20 de fotografii in care cativa oameni apar alaturi de fantomele unor rude sau ale unor prieteni morti. Am fi tentati sa spunem ca pana acum nu ni se pare nimic neobisnuit, dat fiind faptul ca am vazut pana in prezent foarte multe galerii de arta in care aceste spirite pozau in figuri controversate. Aceste fotografii care au fost oferite publicitatii au fost facute de William Hope (1863-1933), un cunoscut din sfera «spirit photography». Acesta facea parte dintr-un grup de spiritisti, numit Cercul Crewe.
Printre fotografiile ce erau incluse in portofoliul lui Hope se afla una destul de interesanta, culmea, foarte clara. Avand in vedere ca a fost facuta la 5 septembrie 1919, excludem ideea unei trucaj. In fotografia cu pricina apare Reverendul Charles L. Tweedale si sotia lui. In spatele acestora, se afla chipul tatalui sotiei Reverendului, care a murit inainte ca fotografia sa fie facuta. Chipul barbatului nu sugereaza nicidecum faptul ca ar fi fost viu la acel moment, ba dimpotriva. Chipurile celor doi, adica sotilor, mai ales al lui Tweedale, sunt incruntate. Fata femeii exprima o oarecare teama, insa si tihna. De fapt, daca ne vom uita si la celelalte fotografii din portofoliul lui Hope, vom observa ca majoritatea femeilor au aceste trasaturi, ele fiind, mai degraba, specifice perioadei.
Femeia ii era subordonata barbatului intrutotul, cu atat mai mult cu cat supunerea ei avea sa ramana peste timp intiparita. In sfarsit, pe deasupra chipului barbatului decedat cade o acolada, un fel de bolta din forme translucide, palide. In acest sens, un lucru este cert: bolta se poate explica, insa aparitia chipului barbatului in fundal, nu se poate explica in niciun chip. Facand o asemanare intre materialele din prezent si cele de acum 80 de ani, care, in fond, reprezinta dovezi ale existentei fantomelor, trebuie sa mentionam ca in ceea ce priveste fotografiile de acum 80 de ani, nu incape indoiala cum ca ar fi fost trucate. Fotografiile din prezent sunt, aproape sigur, trucate, in aceasta categorie intrand si cele care expun formele vagi ale unor OZN-uri.
Intr-o alta fotografie, parte tot a portofoliului lui William Hope, de aceasta data, apare, alaturi de parinti, fiul mort. Interesant este ca fata fiului celor doi este invaluita cam de aceleasi forme ca in fotografia prezentata anterior. Pe de alta parte, exista fotografii in care chipul fantomei nu apare invaluit de acele forme translucide, ci chipul in sine este numai o forma translucida, palida ce se desfasoara cam pe toate suprafata fotografiei. Aceste diferente formeaza, sa spunem, un argument destul de solid ce poate sustine veridicitatea intregii munci a lui William Hope. Exista foarte multi oameni care sustin cam aceeasi teorie, conform careia Hope nu ar fi putut in niciun caz sa modifice vreo fotografie.
Chiar si dupa ce mostenitorii lui W. Hope au dat publicitatii aceste fotografii, variantele cu care specialistii au lucrat pentru a gasi vreun indiciu relevant au fost cam aceleasi: in primul rand, chiar daca Hope ar fi descoperit o tehnica prin care sa editeze fotografiile, tot nu ar fi reusit sa le puna la punct cu atata precizie, iar apoi, o buna parte din asa zisii subiecti care au fost fotografiati nu puteau fi convinsi sa ia parte la o farsa de o asemenea anevergura, mai ales ca, acum 80 de ani, aparitia unui astfel de spirit era un motiv de rusine pentru intreaga familie. Practic, membrii familiei erau respinsi de societate, in unele cazuri, ajungandu-se chiar si la blamarea publica a membrilor familiei.
O alta teorie, cam primitiva, ce-i drept, referitoare la veridicitatea acestor fotografii, sugereaza ca materialele ar fi fost create cu ajutorul unor dispozitive ce emiteau o lumina foarte puternica si, desigur, cu ajutorul fotografiilor deja existente ale celor decedati. Nimeni nu a putut confirma aceasta teorie, mai ales ca cei care au si emis-o nu au explicat exact cum ar fi putut Hope sa puna la punct un asemenea trucaj. A fost vorba de mai mult de atat.
Pe de alta parte, daca apelam la ideile pe care cateva stiinte oculte le promoveaza, vom spune ca fantomele care apar in fotografii trebuiau sa aiba acelasi volum, aceeasi marime sau inaltime ca persoanele vii fotografiate, ori aceesi inaltime ca atunci cand traiau. Desigur, aceasta idee este destul de relevanta si, nefiind neaparat nevoie de invocarea acestor stiinte oculte, nerecunoscute ca fiind valide, putem afirma ca este si logica. Si pe buna dreptate. Daca mai sus am spus ca nimeni nu a explicat cu lux de amanunte cum aceasta fotografie sau toate celelalte ar fi fost trucate, inseamna, de fapt, ca exista certitudinea ca nu sunt intrutotul reale. Munca lui Hope isi pastreaza insa valoarea, desi, in aparenta, fotografiile pot parea reale. Luam in calcul cand spunem ca sunt trucate faptul ca fotografiile sunt suprapuse cu altele, asa cum, destul de laconic, sugera si teoria despre care am spus ca e primitiva.
In sfarsit, ne intoarcem la mentalitatea oamenilor in ceea ce priveste receptivitatea lor. De-a lungul timpului, au fost raportate multe cazuri in care asa zisele spirite ale unor rude sau prieteni decedati au aparut, facandu-se simtite prin diverse sunete, zgomote ce le opreau respiratia oamenilor vii. In mentalitatea populara, acest spirit este numit strigoi. Acesta este, de fapt, sufletul decedatului care noaptea se transforma intr-un animal ori intr-o aparitie fantomatica.
Strigoiul, lihnit si avid sa le provoace cele mai neinchipuite lucruri oamenilor vii, iese din mormant numai noaptea, asa cum se spune. Un caz recent, desi majoritatea sunt izolate, a fost raportat in presa centrala acum mai bine de 5 ani, cand membrii unei familii dintr-un sat s-au plans ca nu mai pot trai in casa lor din cauza unui spirit care le perturba cursul normal al vietii. Fantoma nu putea fi vazuta, ci doar simtita, respectiv auzita. Ori de cate ori se infuria, scotea tot felul de zgomote morbide, ba chiar aceasta comunica si cu membrii familiei, izbutind sa le ghiceasca chiar si viitorul. Dincolo de comportamentul jucaus al acestei fantome, sta ingrijorarea ca oamenii isi pierd ratiunea in fata unor astfel de intamplari primitive.
Fie ca este vorba de locuitorii unui sat, fie despre oamenii din mediul urban, ingrijorarea survine odata cu perpetuarea unor legende de o stupiditate, ce-i drept, morbida si de nestapanit. E adevarat ca, de pilda, o buna parte din aceste legende au dat nastere unor personaje emblematice pentru cultura noastra, insa trebuie sa ramana la nivelul de legende. Nu putem sa nu amintim de fantoma lui Vlad Tepes, ori de acel spirit care dainuie de secole in Castelul Bran. In acest sens, nu putem decat sa ne bucuram, intrucat legendele de felul acesta ne aduc de la an la an peste un milion de turisti straini.
Un alt exemplu, deja legendar, din peisajul fantomatic al Romaniei, este cel al Iuliei Hasdeu, tanara intelectuala ce a murit la 19 ani, din cauza unei tuberculoze in forma severa. Tatal ei, daramat de durere, a renuntat la toate proiectele sale, printre care si la opera literara “Etymologicum Magnum Romaniae”, dedicandu-se memoriei fiicei sale. Urmeaza apoi sedinte de spiritism care, se pare, l-au facut sa vada ca va fi mai aproape de fiica lui numai daca se va retrage la Campina. Aici, a construit un castel, dupa dorinta Iuliei. De fapt, nu este chiar un castel, ci mai degraba o bijuterie arhitectonica de dimensiuni reduse. Bine conservat, interiorul cladirii ridicate de B.P. Hasdeu este plin de simboluri. In sfarsit, se spune ca si astazi fantoma Iuliei umbla prin casa construita de tatal ei in memoria ei. Exista insa, si notite ale sedintelor de spiritism, ceea ce face aceasta legenda mult mai fructuos de urmarit.
