Panteonul japonez porneste de la mitologia japoneza care include o sumedenie de traditii budiste si shintoiste, insa si legende traditionale comune. Panteonul este unul bogat in kami, iar legendele nu lipsesc. Kojiki este cea mai veche scriere in care sunt prezentate istoria si miturile japoneze, in cadrul acestora fiind descrisa si provenienta dumnezeiasca a imparatului si familiei regale. Multe din zeitatile specifice japoneze au mai multe nume si aliasuri, tocmai de aceea numele lor sunt atat de lungi.
Crearea lumii
Primele zeitati din panteonul japonez sunt kotoamatsukami, acestea aparand odata cu universul. La o perioada indelungata dupa aceasta, si cele sapte generati de kami au ajuns pe pamant dupa formarea cerului si a pamantului. Cele 12 astfel de zeitati prezente in cartea Kojiki erau frati si surori, insa si cupluri in acelasi timp.
Ultima generatie de kami a fost cea a lui Izanagi si Izanami, cei responsabili de crearea arhipelagului japonez si a oamenilor din panteonul japonez. Pentru a reusi sa faca acest lucru, cele doua zeitati au primit o sulita cu care au mers pe podul ce separa cerurile de pamant si au inceput sa tulbure apa. Din apa sarata s-a format insula pe care cei doi au coborat din ceruri si si-au format o casa. In mijlocul acesteia se afla un stalp mare pe care Izanami si Izanagi l-au incercuit din parti diferite pana cand s-au intalnit, iar Izanami a fost cea care a salutat prima. Desi lui Izanagi nu i-a cazut bine acest lucru, cei doi au facut dragoste, iar produsul iubirii lor au fost doua insule diforme. Si-au trimis copiii departe si i-au intrebat pe ceilalti zei de ce au acest ghinion. Izanagi trebuia sa se poarte cuviincios si sa isi respecte femeia, salutand-o el primul. Dupa ce cele doua zeitati au incercat din nou ritualul, Izanami a dat nastere la cele opt mari insule ale Japoniei.
La nasterea incarnarii focului si a cauzei focului din panteonul japonez, Izanami a murit si a fost ingropata pe muntele Hiba. Manios fiind, Izanagi l-a ucis pe Katsuguchi, reincarnatul focului care i-a ucis iubirea, creand astfel si alte zeitati. Toti zeii nascuti din Izanagi si Izanami reprezinta diverse aspecte ale naturii si culturii nipone.
Tinutul spiritelor
Mitologia japoneza are si ea parte de o lume a spiritelor in care cei decedati isi duc existenta. Niponii au aflat de ea din legendele lui Izanagi care isi deplangea atat de mult sotia, incat a mers pe Taramul de dincolo pentru a o aduce inapoi. Intunecimea gasita acolo l-a facut pe acesta sa caute din nou lumina. Nu inainte insa de a-si recupera sotia. Mai intai nu o putea vedea pentru ca era ascunsa in umbre, insa ea a iesit si i-a spus lui Izanagi ca cei doi nu pot fi impreuna pentru ca Izanami a incercat deja mancarea mortilor si apartine acestui taram.
Zeul a incercat din rasputeri sa o convinga sa vina cu el si a primit un ragaz in care Izanami i-a cerut sa nu vina in camera ei niciodata. Izanagi nu s-a putut abtine si si-a dat foc la pieptenele din par pentru a-si vedea sotia. Privelistea ingrozitoare a corpului ei descompus l-a speriat ingrozitor pe Izanagi care a luat-o la fuga. Izanami s-a trezit si a urlat, pornind pe urmele lui. Izanagi a fugit cat l-au tinut puterile si si-a folost imbracamintea ca arme pentru a scapa de urmaritoarele lui si a reusit sa scape din Yomi. Izanami nu s-a lasat batuta si i-a strigat sotului ei ca va ucide 1.000 de oameni pe zi pentru ca a parasit-o, iar Izanagi i-a raspuns ca va da nastere la 1.500 de oameni in fiecare zi. In acest fel a luat nastere Moartea, din mandria parasitei Izanami.
Panteonul japonez si soarele, luna si marea
Din purificarea lui Izanagi in urma calatoriei in lumea de dincolo au luat nastere o multitudine de alti zei. Fiecare haina a sa lasata jos a format o zeitate, iar spalarea sa in apa a produs cele mai importante zeitati ale panteonului: Amaterasu, zeita soarelui, care a rasarit din ochiul sau stang, Tsukuyomi, zeul lunii, care a rasarit din ochiul sau drept si Susanoo, zeul marilor si al furtunii, rasarit din nasul lui Izanagi. Zeul a plecat spre lumile divine cu Amaterasu care a mostenit cerurile, Tsukuyomi luand noaptea si luna, iar lui Susanoo ramanandu-i marile.
In panteonul japonez, Amaterasu detine cel mai important rang. Ea a avut coflicte atat cu fratele ei, incontrolabilul Susanoo, cat si cu sotul Tsukuyomi. Intr-o legenda, Susanoo l-a suparat atat de tare pe Izanagi, incat acesta il izgoneste in lumea de dincolo. El vine sa ii spuna la revedere surorii lui, insa aceasta ii stie comportamentul si ii cere o dovada de onestitate. Cei doi intra intr-un concurs in care cel care creeaza cele mai multe zeitati castiga; amandoi declarandu-se castigatori, conflictul dintre ei izbucneste, iar Amaterasu se ascunde intr-o pestera, fiind manioasa. Ceilalti zei reusesc sa o pacaleasca si sa o socata din pestera sa, aducand lumina inapoi pe pamant. De Tsukuyomi, fratele si sotul ei, Amaterasu se desparte cand aude ca acesta a ucis o alta zeita.
Si povestea lui Susanoo cu Orochi este una proeminenta in panteonul japonez. Susanoo intalneste un cuplu batran si o fata care plang la marginea drumului, si afla ca Orochi le-a rapit celelalte sapte fiice, acum ultima ramasa fiind in pericol. El se ofera sa ascunda fata si sa o salveze, in schimbul casatoriei cu aceasta. Cei doi accepta, iar Susanoo ii intinde o capcana lui Orochi. El reuseste sa doboare bestia, descoperind o sabie inauntrul ei, sabie care ii este data lui Amaterasu si care apare mai tarziu in multe legende.
Panteonul japonez abunda in tot felul de creaturi care mai de care mai interesante si mai diferite. Printre acestea se numara tengu, fiinte jumatate om, jumatate pasare care traiesc in paduri si munti. Ele sunt descendenti ai lui Susanoo si se arata maestri intr-ale razboiului. Oni sunt diavoli imensi de culoare roz, albastru, rosu sau gri. Ei pot zbura, sunt prosti, au coarne si cate trei degete la picioare si la maini. Hyosube si Kappa seamana foarte mult, acestea fiind fiinte marine ca vampirii, cu coarne, corpuri de maimuta si scoici.
Eroii in panteonul japonez
Ca in celelalte mituri si legende, si in cele japoneze apar eroii mitici care savarsesc fapte extraordinare.
Momotaro, copilul gasit intr-o floare de piersic, este cel mai faimos astfel de erou. Pana cand devine adult, el creste la inaltimea si greutatea normala a unui om. Tatal sau este cel care il initiaza si antreneaza in arta samurailor. Dupa aceea, el porneste sa ucida oni caci acestia aduc teroare in orasul sau natal. El ii are ca prieteni un caine si o maimuta. Momotaro ii ucide pe oni si aduce inapoi comorile orasului, fiind adulat de ceilalti.
Temetomo este eroul care a reusit sa scufunde o intreaga nava inamica, tragand o singura sageata.
Issun Boshi este un erou din panteonul japonez care s-a nascut foarte mic si nu a crescut la inaltimea obisnuita a unui om niciodata. Sabia sa era un ac si a calatorit pana la Kyoto cu el. El reuseste sa isi gaseasca serviciu la un nobil si merge la un templu cu fiica nobilului. Acolo cei doi sunt atacati de oni care il inghit pe Issun. Eroul nu isi pierde curajul si il inteapa pe oni cu acul sau din stomac. Creatura isi scapa maiul si fuge, iar fata nobilului isi pune o dorinta. Issun creste si ajunge la statura normala, iar cei doi se casatoresc.
Pe langa eroii povestilor legendare, panteonul japonez mai prezinta si animale mitice.
Vrabia cu limba taiata are o poveste foarte interesanta. O femeie a taiat ciocul unei vrabii pentru ca ii manca din orez. Pasarea era hranita in mod regulat de vecinii femeii, iar cand aceasta nu a mai aparut pe la curtile lor, ei s-au dus in padure sa o caute. Vrabia a pregatit un ospat mare pentru oamenii care au gasit-o, iar la sfarsitul ospatului, vecinii au putut alege intre doua cutii: una mare si una mica. Vecinii au ales-o pe cea mica si au descoperit in ea multe bogatii. Vazand bogatiile vecinilor sai, femeia i-a intrebat de unde le au si afland ca sunt de la vrabie, a mers in padure. Acolo si ei i s-a pregatit un ospat si a fost pusa sa aleaga intre cele doua cutii. Femeia a ales-o pe cea mare si a fost devorata de demoni.
Ratele mandarine au povestea lor interesanta din panteonul japonez. Povestea spune ca un barbat a omorat o rata mandarina pentru a manca. In noaptea in care a mancat rata a avut un vis ciudat in care o femeie ii facea acuzatii. Aceasta spunea ca barbatul i-a ucis sotul si ca ar trebui sa se intoarca la lacul de unde a luat rata. A doua zi, barbatul se simte obligat sa faca gestul si se duce la lac unde o femeie mandarina merge spre el si il ucide.
Povestea bursucului si a iepurelui porneste de la faptul ca un barbat prinde un bursuc si ii cere femeii lui sa il gateasca intr-o tocanita. Animalul ii cere femeii sa nu il ucida pentru ca o va ajuta cu gatitul daca ii cruta viata. Cum femeii i se face mila de bursuc, ea il dezleaga iar acesta isi schimba infatisarea intr-a ei si o ucide, facand tocanita din corpul ei. Deghizat in femeia omului, bursucul ii da acestuia tocmai mancarea cu carnea sotiei si se transforma inapoi in bursuc, batandu-si joc de barbat. Un iepure, prieten al familiei oamenilor, a fost furios pe aceasta intamplare si l-a convins pe bursuc sa care lemne, dandu-le foc atunci cand bursucul nu era atent. I-a tratat mai apoi ranile cu pasta de piper si l-a convins sa faca o barca din lut cu care bursucul a pornit pe apa. Barca a inceput sa se scufunde, iar bursucul a incercat sa scape, insa iepurele l-a lovit in cap, facandu-l sa se inece.
Animalele mitice din panteonul japonez aveau puterea de a se transforma in oameni, si acest lucru se intampla si in povestea bursucului si a puiului de vulpe. Un bursuc, o vulpe si puiul ei locuiau intr-o padure unde hrana era imputinata. Ei au ajuns sa construiasca un plan in care unul din ei se prefacea a fi mort, iar celalalt se deghiza in negustor si vindea animalul presupus mort. Cu banii castigati, cei trei ar fi avut de mancare. Vulpea ia deci locul mortului, iar bursucul se deghizeaza in negustor. In timpul tranzactiei insa, bursucul ii spune cumparatorului sau ca vulpea nu este cu adevarat moarta, iar omul o ucide. Acest fapt il infurie pe puiul de vulpe care cauta razbunarea. El il pacaleste pe bursuc cu o competitie in care cei doi sa mearga in orasul oamenilor in momente diferite ale zilei si sa se deghizeze in oameni. Acela care isi da seama cine este celalalt castiga. Puiul se vulpe a pornit primul spre oras, insa s-a ascuns dupa un copac. La ceva vreme, si bursucul s-a indreptat spre oras si l-a acuzat chiar pe primar ca ar fi o vulpe, fapt ce a dus la uciderea bursucului.
Panteonul japonez este unul stufos si interesant. Zeitatile nipone sunt venerate si astazi de credinciosi, acestora fiindu-le inchinate altare si temple. Festivitati fastuoase si ritualuri extravagante au loc in onoarea lor pentru ca zeii sa ii binecuvanteze pe niponi si sa le aduca noroc. Legendele japoneze sunt extrem de diferite de povestile mitice europene, fapt pentru care acestea atrag atentia strainilor si ii uimesc pe acestia.
Frumusetea lumii nipone atrage ca un magnet europenii care admira frumusetea, gingasia si devotametul niponilor fata de spirite si superstitii. In timp ce Amaterasu inca straluceste pe cer, si curiosii pot vizita templele inchinate ei in trei parti distincte ale Japoniei pentru a se minuna de marturiile lasate de aceasta oamenilor. Legendele nipone nu vor muri niciodata pentru ca oamenii au invatat sa isi respecte trecutul si sa ramana mereu in contact cu acesta, neuitand de unde au plecat.
