AcasăCulturaTeoria comunicarii umane a lui Paul Watzlawick

Teoria comunicarii umane a lui Paul Watzlawick

Teoria comunicarii umane a lui Watzlawick afirma ca problemele de comunicare intre oameni se datoreaza faptului ca nu avem intotdeauna acelasi punct de vedere cu interlocutorii nostri. Nerespectarea anumitor reguli de comunicare provoaca esecuri in intelegerea reciproca si modelele de interactiune patologica.

Contributiile lui Watzlawick fac parte din abordarea interactionala a psihoterapiei, care isi are cel mai mare exponent la Institutul de Cercetare Mintala din Palo Alto. Acolo, Watzlawick a dezvoltat si sistematizat munca depusa de personalitati importante precum Don Jackson si Gregory Bateson. Eforturile sale au fost decisive in aparitia terapiilor sistemice si de familie.

Viata si opera lui Paul Watzlawick

Paul Watzlawick (1921-2007) a fost un psihoterapeut austriac care a facut parte din Scoala interactionala Palo Alto . El si alti teoreticieni de la Institutul de Cercetare Mintala au dezvoltat o teorie a comunicarii care a fost o contributie majora la viitorul acestei zone si al terapiei de familie.

Watzlawick a primit un doctorat in filozofie si o diploma in psihologie analitica de la Institutul Carl Jung din Zurich. A lucrat ca cercetator la Universitatea din El Salvador inainte de a se alatura Institutului de Cercetare Mintala. De asemenea, a lucrat ca profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford.

Din cercetarile sale cu familiile, Watzlawick a descris o teorie a sistemelor centrata pe comunicare, care mai tarziu va fi cunoscuta sub numele de „abordare interactionala”. Acest model concepe comunicarea ca un sistem deschis in care mesajele sunt schimbate prin interactiune.

Lucrarea lui Watzlawick s-a bazat pe teoria dublei legaturi, dezvoltata de colegii sai Bateson, Jackson, Haley si Weakland pentru a explica schizofrenia. Cu toate acestea, influenta lui Watzlawick in domeniul comunicarii a fost probabil mai mare decat cea a celorlalti membri ai Scolii Palo Alto.

Institutul de Cercetare Mintala Palo Alto

Institutul de Cercetare Mintala, de obicei prescurtat ca „MRI” , a fost fondat de Don Jackson in 1958 in orasul Palo Alto, California. In multe cazuri, traditia terapeutica a RMN este denumita „Scoala interactionala din Palo Alto”.

In deceniile care au urmat, RMN-ul a devenit o institutie de mare prestigiu. Acolo au colaborat un numar mare de autori influenti in terapii sistemice, familiale si existentialiste, precum Richard Fisch, John Weakland, Salvador Minuchin, Irvin Yalom, Cloe Madanes, RD Laing si insusi Watzlawick.

Scoala Interactionala Palo Alto a promovat dezvoltarea de terapii scurte bazate pe cercetari stiintifice care se concentreaza pe interactiunea dintre oameni, in special la nivel de familie. De-a lungul anilor, orientarea RIM a evoluat catre abordari apropiate de constructivism.

Axiomele teoriei comunicarii

Potrivit lui Watzlawick, Jackson, Beavin si Bavelas, comunicarea adecvata depinde de indeplinirea unui numar de axiome . In cazul in care oricare dintre ele esueaza, pot aparea neintelegeri de comunicare.

1. Este imposibil sa nu comunici

Orice comportament uman are o functie comunicativa, chiar daca aceasta se incearca a fi evitata. Nu comunicam doar prin cuvinte, ci si cu expresiile fetei, gesturile si chiar atunci cand ramanem tacuti, precum si atunci cand folosim tehnici de descalificare, printre care se remarca strategia simptomelor .

Watzlawick numeste „tehnici de descalificare” modurile anormale de comunicare prin care unii oameni isi invalideaza mesajele proprii sau ale altora, de exemplu lasand propozitii neterminate. Strategia simptomelor consta in atribuirea lipsei de comunicare unor stari fizice si mentale, precum betia, somnul sau cefaleea.

2. Aspectul de continut si cel de relatie

Aceasta teorie presupune ca comunicarea umana are loc pe doua niveluri: unul al continutului si celalalt al relatiei. Aspectul de continut este ceea ce transmitem verbal , adica partea explicita a mesajelor. Acest nivel comunicativ este supus comunicarii non-verbale, adica aspectului relational.

Aspectele relationale ale mesajelor modifica interpretarea pe care o face receptorul continutului lor, asa cum se intampla cu tonul ironia. Metacomunicarea, care consta in a oferi informatii despre propriile mesaje verbale, depinde de nivelul relational si este o conditie necesara pentru comunicarea de succes intre emitator si receptor.

3. Mod analog si digital

Acest principiu de baza al teoriei lui Watzlawick este strans legat de cel precedent. In mod sintetic, acest autor afirma ca comunicarea are o modalitate analogica si una digitala; primul concept indica o transmitere cantitativa a informatiei, in timp ce la nivel digital mesajul este calitativ si binar .

Astfel, in timp ce in aspectul de continut al comunicarii, transmiterea informatiei este digitala (fie se transmite un mesaj, fie nu este), aspectul relational se produce analogic; aceasta implica faptul ca interpretarea sa este mult mai putin precisa, dar potential mai bogata din punct de vedere comunicativ.

4. Punctuatia da sens

Watzlawick credea ca comunicarea verbala si non-verbala au o componenta structurala care este analoga cu punctuatia din limbajul scris. Prin secventierea continutului mesajului suntem capabili sa interpretam relatiile cauzale dintre evenimente , precum si sa impartasim informatii cu interlocutorul in mod satisfacator.

Oamenii se concentreaza adesea doar pe punctul nostru de vedere, ignorandu-l pe cel al celor cu care vorbim si intelegandu-ne propriul comportament ca reactie la cel al interlocutorului. Aceasta duce la credinta eronata ca exista o singura interpretare corecta si liniara a evenimentelor, cand in realitate interactiunile sunt circulare.

5. Comunicare simetrica si complementara

Impartirea dintre comunicarea simetrica si cea complementara se refera la relatia care exista intre doi interlocutori . Cand ambii au o putere echivalenta in schimb (adica cunosc aceleasi informatii) spunem ca comunicarea dintre ei este simetrica.

Pe de alta parte, comunicarea complementara apare atunci cand interlocutorii au o putere informativa diferita. Exista mai multe tipuri de schimburi complementare: unul dintre interlocutori poate incerca sa neutralizeze schimbul, sa domine interactiunea sau sa-i faciliteze celeilalte persoane.

RELATED ARTICLES

Most Popular